După 3-1 la București cu Inter d’Escaldes, care a demonstrat că nu păcălește fotbalul, FCSB își este datoare, înainte de orice, cu recuperarea blazonului autoritar. Campioana din Pirinei a șters stereotipul naiv al andorranilor rudimentari și înghesuiți pe linii defensive, mai apropiată de construcția spaniolă, firesc chiar dacă arunci doar un ochi pe lotul lor. Fără „vârf”, roș-albaștrii au măcinat în gol până când oaspeții au ratat penalty, au marcat și erau să plece cu un singur gol ecart pentru retur.
Una peste alta, după asta și 1-1 cu Hermannstadt, Gigi Becali și-a dat seama că abordarea sezonului pe planuri multiple cu două echipe de start diferite scârțâie. Din cel puțin două motive, legate. Primul: FCSB are suficiente resurse de lot pentru așa ceva, arătam aici chiar și pe sistem de joc diferite, dar nu are timpul pentru a lucra în paralel eficiența, „chimia”, dinamica fiecărei formule. Joacă din trei în trei zile, iar patronul oricum nu la răbdare excelează. Al doilea: oricât de amplu ar fi vestiarul și echilibrat valoric, accidentările impun permutări între cele două variante de start. Se amestecă lucrurile. Unde mai pui când și Bîrligea, și Alibec, pe același post, sunt out?
Marele avantaj: viteza cu care Gigi Becali a renunțat rapid la idee. Scriam aici, unul din marile plusuri pentru FCSB din ultimii ani ține de metamorfoza lui Becali, de la ultra conservator spre o adaptare uluitoare, la nevoie, în numele banilor și al performanței.Persistă starea de amical în jocul roș-albaștrilor, căutarea dinamicii productive. Primul sfert de oră confirmă că Inter fabrică un tiki-taka de Andorra și, îngrijorător, începem să verificăm cât cât mai e ora: timpul a ajuns să curgă pozitiv după un 3-1 în Ghencea cu un adversar modest, neverosimil! Dar asta e realitatea pentru că andorranii au 66% posesie acum, marcatorul din tur e un Rafinha de Barcelona doar prin faptul că a fost crescut de Espanyol însă șutează din unghi, pe lângă, pentru ocazia veritabilă dintâi a partidei. Munoz, șut fără preluare din 10 metri, blocat de Ngezana.Pe cadrele transmisiei tv, munții și blocurile proptite până în ceafa lui Radunovic pe partea stângă întrețin starea miuței la Băile Herculane. Liniște cruntă pe micul stadion, dar așa e competiția: până la imnul Champions League trebuie să asculți cuminte și învingător cum se ceartă andorranii prin sufragerii.Ne-am adaptat. Și ne-am enervat. Foarte bine! Dar ritmul și eficiența…
Se spune că e nevoie de jumătate de oră aproximativ pentru adaptarea respirației la ritm de efort când vine vorba de fotbal la asemenea altitudine. Uite că ajungem să explorăm cotloanele anatomiei cu campioana României. E momentul, băieți! Și, într-adevăr, chiar dacă nu se limpezește construcția, ceva se modifică totuși în bine la FCSB.Parcă s-au adaptat și s-au și enervat jucătorii lui Charalambous. De aici, Cisotti ia mingea cu el, trece printre trei adversari, scoate portarul cu piciorul un șut înfundat. Tănase încearcă și el salba de driblinguri. Politic intră din bandă, șut în plasa laterală. E calea corectă, mai ales când dinamica angrenajului scârțâie, să provoci duelurile unu la unu în care ai calitate superioară, și să le câștigi. Nu să adormi în circulația gazdelor!
Cu toate astea, finalul reprizei ne prinde, cumva, înghesuiți. Ngezana blochează salvator la Lopez, un francez crescut de Montpellier și naturalizat. Crețu închide la același Rafinha, după un contraatac fluid, asta după ce omul numărul 1 al gazdelor a tras tare, la firul ierbii, iar Târnovanu a prins abia „din două”. Pauză. Nici nu știi ce să spui.Radunovic, eroul acestor zile, iese iar în față. Târnovanu nu iese din poartă.
Intră Ștefănescu și Miculescu, ies Politic și Olaru. Dar, ca în orice bătălie în care ai tăi nu-și găsesc izbăvirea și cadența, e nevoie de liderul tăcut să spargă o fereastră pentru liniștea victorioasă. Radunovic. Risto Radunovic. Urcă suficient cât să provoace haos pe axul atacului, singur cu portarul eliberează „scărița”. Ce simplu pare totul când ești foarte bun și te concentrezi!Radunovic, cel care a marcat golul pentru trofeu, în prelungiri de Supercupă, cu CFR Cluj. Pasator de gol în prelungiri pentru remiza obținută la ultimul suflu cu Hermannstadt.
Poate cea mai copleșitoare ipostază a puterii FCSB de azi, una zidită pe banii lui Gigi Becali și ambiția lui feroce, am tot scris-o, e aceasta: balaur cu 7 capete. Când unul dispare, apare altul. De fiecare dată alt erou, un lider, cumva prin rotație forțată, mereu un declanșator de flacără. Și superioritatea rămâne aceeași. Enervant că scriu asta din nou? Așa e și superioritatea FCSB din ultimele două sezoane!Adversarul a fost șters din joc, aparent. Inter d’Escaldes bâjbâie steril, nici FCSB nu merge mai departe ca să să seteze definitiv termenii problemei. Din acest vid, din nimic, în minutul 66, lovitură liberă aproape de tușa dreaptă pentru andorrani. Centrare rotită, Târnovanu îngheață pe linia porții, deși un pas de-ar ieși ar prinde relativ lejer. Cap și gol. 1-1.Final târâș, dar cine dramatizează o face pentru show
Măcar portarul nostru se calibrează peste cinci minute ca să nu îl facă pe Rafinha erou național și pe noi, chiar de bășcălie. Apoi Lopez trage de la mare distanță în transversală, urmare a căderii în fund a lui Alhassan, nou-intrat. Mingea revine, tot el șutează, scoate Târnovanu. S-au urcat pe noi, incontestabil, și ne chinuim prostește. Minutul 89, Llovet face 2-1. FCSB se califică, dar târâș.Dubla” cu campioana Andorrei compune tiparul meciurilor din care, dincolo de calificarea în sine, n-ai oricum decât de pierdut, dacă ești sincer cu tine însuți. De ce? Păi, dacă băteai la scor, 8-0 per total să zicem, aveai: „ce mare chestie, ăsta e adversar…”. În același timp, riști și să te păcălești la start de sezon cu propria evaluare.
Dacă te chinui, cum a și fost, nicio analiză de context n-are vreo șansă în fața reacțiilor prăpăstioase. Da, e un fulger să pierzi în Andorra, fără îndoială, dar e bine că a venit acum fulgerul. Și, realist, doar acum putea să și vină un fulger din Andorra.Nici n-ai mare lucru de învățat din așa ceva. Finalmente, repet, e fix tipul de provocare pe care trebuie să o treci și-atâta tot. Și să rămâi umil, pentru că n-ai strălucit. Faci o poză la plecare, din mers, cu Pirineii și arena proptită între blocuri, care-ți amintește de Băile Herculane, apoi te întorci la drumul tău: spre imnul Champions League și spre milioane. De euro, Gigi Becali. De români fericiți, până la urmă.
Cine dramatizează acum a uitat începutul unor campanii europene de mare succes ale FCSB. Până să eliminăm uluitor Ajax și să batem Chelsea, sezonul 2012/2013 a început prin 0-1 cu Trnava la București. V-a plăcut România la EURO 2024? Înainte de tot a fost un 0-0 cu Liechtenstein, dar cine mai știe asta…
Source:http://www.prosport.ro
